Home
Membrii USR Filiala Bacau
Bacău 2007-12-16
Cenaclul “Octavian Voicu” – Salon literar al Bacăului
Aşa dori ca cenaclul să ajungă Salon literar. De ce? Fiindcă cenaclul este un loc ce se închide în trufie de cele mai multe ori. Pe când Salonul literar ar crea imaginea acelor întâlniri medievale care erau frecventate de cavaleri ai dreptăţii ce aveau spiritualul ţel să apere onoarea şi nobleţea oamenilor . Scurt spus aş dori ca să fie lăsată la uşă, şmecheria şi cotidianul brut ce nu fac bine Artei Poetice. De ce? Fiindcă poezia este Fiica lui Dumnezeu. Prin urmare Cenaclul să fie un Altar unde poeţii să aducă jertfe ale trăirii poetice întru sfinţenie. Adeseori Domnii Petru Scutelnicu şi Calistrat Costin au vorbit despre rolul hermeneuticii şi al inefabilului în poezie. Sigur că sunt două atribute, doi piloni, sau să spun altfel, hermeneutica şi inefabilul reprezintă temelia Poeziei. Goethe spune în Poezie şi Adevăr că încifrarea în poezie este esenţială. Nu se poate crea imaginea frumosului artistic viu fără folosirea unui cod poetic pentru că versurile ar părăsi orbita poeziei şi astfel nu s-ar realiza arhetipul artistic. Sigur că poezia este în sufletul tuturor oamenilor şi în tot universul. Dar numai cei dăruiţi cu har reuşesc personalizarea cuvântului. Poetul reîmprospătează facultatea cuvântului astfel încât învie percepţiile noastre care se relativizează în căderea permanentă ce o suferim în prozaismul cotidian. Poetul reînvie prin cuvinte lumina din raţiunea noastră antipoetică. Cred cu tărie că poeţii e bine să tindă spre sfinţenie şi să fie cititori ai Sfintelor Evanghelii. Aşa a fost şi poetul Octavian Voicu, adică acela care a dat şi numele cenaclului. Iată două din versurile sale care ilustrează cele spuse : “Tot ce se vede este trecător. Ce nu se vede este veşnic” Aceste versuri prind în cuvinte imagini din transcendental. Este nevăzută poezia. Dar tocmai nevăzutul învie frumuseţea spirituală ce este ascunsă în sufletul oricărui om.
Valeriu TĂNASĂ
No comments:
Post a Comment